Atunci cand avem diverse probleme, de ordin material, sentimental, profesional, de sanatate, sufleteasca, relationala, etc, obisnuim sa ne plangem de mila sau altora, crezand ca prin aceasta ne vom elibera de durere si de energiile negative acumulate. Numai ca situatia nu sta chiar asa. Atunci cand va plangeti singur de mila prin expresii de genul: "vai ce amarat/a sunt", "ce nefericit/a sunt", "ce lipsit de noroc si sansa sunt", "ce bolnav sunt", "ce obosit sunt", si altele, nu faceti nimic altceva decat sa atrageti spre voi ceea ce ganditi sau pronuntati cu voce tare, adica: amaraciunea, nefericirea, nenorocul, boala si oboseala, lucruri enuntate in expresiile de mai sus.
Visuri din Copilarie
Care era visul tau din copilarie? Sa invat sa zbor. Nu cu avionul, ci sa fiu capabila psihic sa levitez, sa planez peste copaci si sa merg prin apa fara sa trebuiasca sa respir. Pana acum am esuat in a-mi indeplini visul din copilarie. Ai un loc special unde sa scrii, sau o poti face oriunde? Beneficiul disciplinar de a avea 3 copii este ca pot scrie aproape oriunde, oricand, atunci cand am timp pentru mine. Locurile mele preferate sunt cafenelele si librariile, unde se afla un zgomot de fundal in care nu trebuie sa fiu implicata emotional. Dar am scris intr-o debara si in masina. As scrie chiar si in baie, daca nu m-ar goni cineva afara. Daca te trezesti intr-o dimineata si aflii ca poti face o vraja, una singura totusi, care ar fi aceea si de ce? Stiu ca ar trebui sa raspund ca as inceta foamea in lume sau sa impun o incetare a unui razboi, dar prinsa in momentul groaznic al unei certi in familie, mai de graba as face o vraja pentru pace in familie. Ai si alt talent inafara de a scrie? Pot sa rezist o gadileala zdravana fara sa cad la pamant. Si fac clatite bune. Cum te-ai decis sa scrii prima ta carte? Ce sau cine te-a motivat sa scrii? Visul pe care l-am avut in copilarie de a scrie o carte m-a motivat sa fac asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)