Razboi pe Lac


Aproape facusem inconjorul lacului Freiburg, ramasese portiunea de langa turn, cand spre o multa incantare am gasit acolo, o familie de rate. Aici pruncii au facut echipa buna. A fost si o lectie frumoasa pentru ei. Pruncul, iubitor mare de animale, imediat a fost revoltat cand a observat ca mama-rata nu lasa nici o framitura bobocilor. M-a intrebat de ce? Pruncita aproape ca o podidisera lacrimile. Eu am fost de parere ca avea doua motive, rata-mama sa faca asta; unu: sa ii invete la sange, lectia supravietuirii in natura, daca nu-ti ingrijesti pielea... mori. Si doi; daca o mama nu se ingrijeste pe ea insasi, curand nu va mai putea sa-si ingrijeasca puii. Are nevoie sa fie puternica. Cum spuneam, imediat pruncii au facut un plan strategic: unul hranea rata ceva mai incolo, iar celalalt, boboceii. Parea frumos momentul, cand deodata macait puternic, falfait de aripi peste capete noastre, aterizari nepotrivite, lupta corp la corp. Poveste de dragoste cu continut tragic. Doi iubeau o aceeasi rata. Interesant era ca nu se bateau intre ei, deci ea saraca era nefericita dupa care fugeau amandoi, cand in sus cand in jos. Necazul a fost mai mare cand lupta s-a mutat pe lac. De la o bucata insa, se facu liniste. Iar lumea neimplicata in scandal isi vedea de viata. Nu intelegeam motivul instalarii pacii, am crezut prima data ca aveau oaspeti de onoare, un corcodel si o rata cu capul rosu mai ales ca iesisera si la parada in sir indian: Insa doi pasi mai incolo l-am vazut! Pasind tantos drept spre ei, porumbelul pacii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu