Insa intr-o lume paralela se intampla lucruri mai concrete. La ceva intersectii de meridiane si paralele de pe Planeta asta albastra, un baiat de 27 de ani isi facea bagajele. Pleca de la familia adoptiva. Casa aia in care crescuse de la 4 ani, ramasese in acelasi stadiu de cand ajunsese acolo. Cu nevoia de schimbare gata sa explodeze din buricele degetelor sale, trase fermoarul trolarului si lua un taxi catre aeroport. Primul zbor cu avionul. Si a cuplat centura de siguranta si a asteptat. I-a ramas intiparit in minte sunetul pe care il faceau aripile cand isi desfaceau extensiile. Un scartait placut, futurist, de o tehnologie fina. Crescendo si descrescendo. Ar fi ascultat asta la nesfarsit. Pana aici se simtea ca intr-o masina de curse si simtea cum sufletul lui fuge, insa trupul ii ramane in casa veche... sau invers. Abia mai respira. Asa isi imagina calatoria in timp. Acum era suspendat de ganduri. La aeroport il asteptau atat Nimeni cat si Toti cei aflati acolo, cu atata rabdare, incat aceasta calatorie putea dura la nesfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu