Aceasta sustine si Iosif, un pensioanr de 67 de ani: „Tunelurile sunt din Evul Mediu. Ca asa mi-o zis tatucul meu cândva. Si ca erau facute între biserici ca sa se ascunda lumea în caz de lupta”. Cristi, un tânar de 27 de ani, sutine ca a fost în aceste tuneluri: „Un tunel se bifurca dupa aproximativ primii 10 metri, si se îndreapta direct catre bastion. Vizavi de primul tunel se face alt tunel care este nezidit, si la început este mai înalt decât primul, poti merge în picioare. Directia acestui tunel este spre biserica din curtea liceului textil. Am mers în tunel, cu o ata dupa mine. Am mers pâna mi s-a terminat ata. Când am ajuns acasa, am vazut ca ata avea 64 metri ”. Daniel, de 29 de ani, ne spune o alta poveste, în urma vizitei lui prin tunelurile de la Soldisch.: „Am mers cam 50 de metri într-un tunel. Urca tare mult, spre bastion. Dar, în dreptul unei gradinite, era cimentat. E cimentat sigur dupa 1989, ca era înfipt în ciment un capac de Pepsi. Iar namolul din tunel este urma certa ca tunelurile au fost folosite într-o vreme pentru golirea si curatarea iazurilor-de-decantare de sus, actualul Parc Astra”. Tunel da, ascunzatoare nu Bastionul Soldisch, de pe strada Bastionului este ridicat între 1622-1627 ca fortificatie de aparare a orasului de sus. Cronologic, este ultimul dintre bastioanele orasului. În partea superioara, bastionul avea un brâu pronuntat care avea rolul de a împiedica sprijinirea scarilor de asalt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu